Codul bunelor exprimări în limba română - Grammar Nazi

Codul bunelor exprimări în limba română – Grammar Nazi

Gramatica merită o zi numai a ei, în care să ne amintim cât de important este să ne exprimăm îngrijit și punând toate înțelesurile la locul lor. Cineva s-a gândit deja la acest lucru și, uite-așa, s-a ajuns ca 4 martie să fie declarată Ziua Internațională a Gramaticii.

Limba română este pe cât de frumoasă, pe atât de atipică atunci când vine vorba de punctuație, topică și reguli. Vorbită după ureche, nu de puține ori gramatica limbii române este lezată, regulile sale bulversate și sensurile cuvintelor deviate de la formele lor oficiale.

übers – un declarat Grammar Nazi – nu a putut trece cu vederea o zi atât de importantă și s-a gândit să îi marcheze prezența în calendar ca la carte: printr-o listă de reguli de “bună purtare” sau codul bunelor exprimări în limba română.

Și, până când hotărâm să facem din această sărbătoare una celebrată cu fastul binemeritat pe plaiurile mioritice, noi vă prezentăm succint în cele ce urmează 10 reguli de aur scrise cu grijă de Grammar Nazi, cu übers:

Ziua Internațională a gramaticii - Grammar Nazi

  1. Alătură consoanelor potrivite vocalele potrivite! Se scrie și se pronunța “ea” și nu „a” după literele ș, j în cuvintele formate cu sufixele următoare: –eală, -eană. Ex. greșeală, oblojeală, orășean, clujean. Deci nu vom spune greșală, oblojală, orășan, clujan etc.
  2. Respectă vechimea neologismelor! Scriem cuvintele străine în funcție de vechimea intrării lor în limbă. Avem cuvintele vechi și cu o circulație mai largă, pe care le reproducem fonetic astfel: fotbal, lider, miting. Pe cele mai noi și de circulație mai limitată, le scriem și le pronunțăm ca în limba de origine: cow-boy − scriere și cau-boi − pronunție (păzitor de vite în S.U.A), loess − scriere și leos − pronunție (rocă sedimentară).
  3. Ce limba română a unit, omul să nu despartă! Ține minte că derivatele se scriu în limba româna într-un cuvânt. Ex. nonviolență, antemeridian, hipertensiv.
    Sunt foarte rare situațiile în care un prefix sau un sufix se scrie cu cratimă. Ex: post-post-scriptum sau în cazul derivatelor care marchează sensuri noi: pre-text − cu sensul „ceea ce precedă un text” (și nu cu acela de motiv); a re-crea − cu sensul de „a crea din nou” (și nu de a relaxa).
  4. Pune lângă cratimă doar ce cratima desparte! Nu transforma pauza în cratimă și nici cratima în pauză, dar, mai presus de toate, nu pune pauză lângă cratimă. 🙂
  5. Cântărește cu grijă orice măsurătoare sau caracterizare! Nu spune sticlă de un kilogram și nici nu vorbi de prețuri scumpe. Volumul se măsoară în litri, iar densitatea lichidelor e diferită. Chiar și cea a uleiului de măsline care, apropo, are un preț mare, ce-i drept, dar prețul este mare doar când produsul este scump. Înțelegi aluzia? 🙂
  6. Fă din exprimare muzică pentru urechi! Exact ca în muzică, limba română se bazează pe acorduri fine și corecte. Ai un articol posesiv (al/a/ai/ale), un pronume relativ și două substantive cu roluri diferite carte/cărți/câine/câini + băiatul/fata/băieții/fetele și nu știi ce să faci cu ele? Apelează la acordul în cruce. Astfel al va reflecta obiectul posedat, iar pronumele relativ – cărui, căreia – posesorul. Ex. Fata al cărei câine, băiatul a cărui carte.
  7. Privește paronimele ca pe o stradă cu sens unic, dacă vrei să nu blochezi traficul mesajelor! Nu de puține ori paronimele ne joacă feste și ne trezim că dăm sensuri noi și nedorite unor sintagme, îndepărtându-ne, astfel, serios de ceea ce voiam să comunicăm inițial. Este de-a dreptul bulversant să auzi cum, spre exemplu, Dan este un “fumător învederat” – prietenii considerând asta un “adevăr înveterat”. Dacă aruncăm o privire în dicționar, vom afla că lucrurile stau fix invers.
  8. Tributul atributului este de a se asocia cu substantivul corect! Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit din participiul verbului), adjectivul se acordă întotdeauna în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină. De exemplu, vom spune abrogarea legii adoptate și nu abrogarea legii adoptată.
  9. Oricât de hotărât ai fi, un singur articol/ substantiv este suficient să îți exprime determinarea! Să luăm spre exmplificare cuvântul “ou”. Pentru a articula cu articolul hotărât pluralul substantivului ou (ouă), se adaugă articolul feminin –le la forma de nominativ plural, întocmai ca la femei-femeile sau cărți-cărțile. Deci avem ouăle, și nu oăle sau ouălele.
  10. Nu schimba sensul expresiilor, oricât de arhaice ar părea! Chiar dacă din vocabularul nostru de astăzi multe cuvinte cu rezonanță arhaică s-au pierdut, totuși, în anumite expresii încă destul de uzuale, s-au păstrat în forma lor inițială. Spunem astfel fără doar și poate “a da sfară/șfară în țară” (deci nu “sfoară”) și “câine surd la vânătoare” (nu “sur”).

Acestea sunt regulile übers din acest an. Până la următoarea aniversare a gramaticii limbii române, Grammar Nazi mai are un singur sfat de adăugat:

Respectă limba pe care o vorbești, dacă vrei să fii respectat! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.